Povestea jucariilor

                                                        Bonjour, amici copilarosi! :)

Azi va voi scrie o compunere despre....va zic mai tarziu, vreau sa va tin in suspans! :) Deci, sa va zic cum a inceput:
       Azi am fost la dentist si mi-am scos un coltisor de dinte(dintele cazuse de la o carie, a mai ramas doar coltisorul..)...ma rog, si nu am scos niciun sunet...:) Si mama a zis ca-mi ia un cadou ca am fost cuminte la dentist(deci am stat 2 ore acolo, sincer, dar nu doar pentru coltisor, si pentru altele). Si am fost la engleza, m-am intors si...BAM! O jucarie in masina! :) Nu va zic ce e...e strict secret! ;) Asaaa, si, pe drum spre casa, mama a oprit la Kaufland sa luam cateva chestii. Si cat timp mama a fost inauntru, eu(cu jucaria in brate :)) ) m-am gandit la o compunere despre....TOT NU VA ZIC!!! :)) SUSPANSUL CONTINUA!!! :) Asa, stiu ca trebuia sa incep cu povestea de la Kaufland incolo, dar am vrut sa va zic cum am primit acel cadou! :) Asa, ca sa nu va mai tin in suspans, povestea incepe! (Puneti-va pijamalele, papucii-iepuras, asezati-va pe canapea cu o punga de popcorn si savurati urmatoarea poveste pe care am s-o scriu acum!

                                                 Jucariile din camera

       Este iarna. Mai exact, ajunul Craciunului. Fulgii delicati de nea zboara gratios pe cerul de catifea. In casa Mihaelei era spiritul adevarat de Craciun: Tata aranja bradul, mama gatea, iar Mihaela...facea un desen.
       Ea statea linistita in camera ei, inconjurata de jucarii cu fete prietenoase. Ea le spuse jucariilor:
       -Of, ce as vrea sa puteti sa vorbiti cu mine...Ne-am distra de minune!
Isi dorea enorm sa poata vorbi cu jucariile. Era visul ei de cand avea 3 ani.
       Deodata, o voce calduroasa se auzi:
       -Mihaela, poti sa ma ajuti, te rog? era mama ei.
       -Sigur, mami!
Si fugi in bucatarie. Cat timp o ajuta pe mama ei, in camera fetitei era o revolta:
       -Ei, si acum ce ne facem?
       -Nu stiu, e clar ca nu ne mai vrea...
       -Da! Ea se joaca acum doar pe tableta, nu cu noi! Si doar din cand in cand ma face cate un desen...
       -Idei? Cineva? Oricine! Da, Barbie, ai vreo idee?
       -Da, chiar am...ce ar fi sa imi fac parul cu mai multe bucle? Si poate si cateva suvite...
Toti se asteptau sa zica ceva de genul asta...si prin toti, ma refer la, ati ghicit, jucariile din camera Mihaelei!
       -Martinel, vreo idee?
       -Aaaaam...ce?
Nimic nou...
       -Alba-ca-Zapada! Tu ai vreo idee ce am putea sa facem?
       -Da, ce ar fi sa ne aranjam intr-un mod special, ca sa ne vada, iar pe tablita sa scriem ,,Joaca-te cu noi!". Ar fi o idee, nu?
       -Da, intr-adevar. zise Scufita-Rosie.
 Se pare ca ea era cam liderul lor. :)
       -Alte idei? Dumbo? Spiderman? Pantera Roz? Idei?
Spiderman zise:
       -Stiu! Ce ar fi daca as infasura-o pe Mihaela in panza mea, ca sa vada cum ne simtim noi: vechi, buni de nimic.
Toti isi dadura ochii peste cap.
       -Ce ar fi daca m-as strecura pana la usa bucatariei, sa ciocanesc putin, apoi sa stau pe jos, de parca m-a uitat acolo? zise si Pantera Roz.
       -Hmmm, poate fi o idee! Restul, care idee vi se pare mai buna? Cea a Albei-ca-Zapada sau a Panterei Roz?
       -Pantera! Alba-ca-Zapada! Pantera Roz!! Albaa!!! Pantera!Alba! strigara cu totii.
       -Heeei, stop! Sa facem altfel. Aici sunt doua cutii: Una roz si una alba. Cea roz e pentru Pantera Roz, si cea alba pentru Alba-ca-Zapada. Aici sunt biletele. Puneti doar un biletel in una din cutii. Nu aveti voie sa puneti in ambele sau intr-una mai multe biletele. Siiiii....START!
Dupa cateva minute, toate cutiile erau pline si nu mai era niciun biletel.
        -Gata? zise Scufita Rosie.
        -Daaaa!!!!strigara toti.
        -Bun! Sa incepem sa le numaram.
Dupa cateva minute, toate biletelele erau numarate.
        -Biiiiine, uitati rezultatele: Pantera Roz: 246 de voturi. Alba-ca-Zapada:246...CEEEE????? EGALITATE?!?!?
        -Ce? Nu are cum sa fie egalitateee, nu, nu nu...n-are cum, va zic! N...nnuuuu are cum sa se intample asa ceva! Va zic eu ca nu are cum sa fie egalitate. O, si, apropo, nu are cum sa fie eg...ggg...alitatee, sa stiti! Deci, credeti-ma! Pe bune, nu are cum sa...
        -Daaa, daaa, am inteles...Stati putin, eu nu am votat! Hei...se pare ca votul meu e decisiv...ma duc sa votez...HEEEEI! Nu mai sunt biletele! Ei, fara biletel, votul merge laaa...ALBA-CA-ZAPADAAA!!
        -Yeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeyyyyyyyyyyyy!!!!!!!Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu, huaa! se auzi in multime.
        -Ok, sa incepem planul. Powerpuff, tu vei scrie pe tabla. Restul, hai sa ne asezam in forma de inimioara.
        -Cred ca am terminat. Powerpuff, gata?
        -Gataaa!
        -Super, zboara pana sus sa vezi daca e perfect aliniat.
        -Aaaam, bineee, totul pare ok...staaaai, Martinel, mai la stanga...nuuu, stanga cealalta...Asaaa, perfect!
        -Ok, Mr. Camionescu, mergi la bucatarie, claxoneaza o data, apoi vino repede.
        -S-a facut, sefa!
Si merse la bucatarie.
        -Tiiiiit, tiiiiiiiiiiiiiiiiiiit!!!!
Toate jucariile ii sopteau:
        -Vino! Repedeee!
Si "fugi" in camera si se aseza la o parte.Mihaela intra in camera.
        -O, vai!...Am uitat sa intru azi pe Subway Surfers! Dar...ia stai, nu eu am aranjat asa jucariile! Si...ce scrie acolo? ,,Joaca-te cu noi!"...Asta inseamna...Hiiiiii, JUCARIILE POT VORBI! JUCARILE AU VIATAAA! NU POT SA CRED! Sunt atat de fericitaaa!!!!! Hai, spuneti ceva!
        -Aaaam, buna, Mihaela. Noi suntem foarte bucuroase ca ai descoperit aceasta gaina...aaam...pardon, taina.
        -Voiam de mult sa descoperi acest secret! Dar nu ai putut, fiindca nu prea ti-a pasat de noi!
        -Vaaai, dar cum sa nu imi pese de voi? zise fetita. Eu nu prea ma mai joc cu voi pentru ca am crescut si vreau niste jucarii mai...avansate, de exemplu, acum ca puteti vorbi, ma voi juca mult mai mult cu voi!
        -Promiti? strigara toti in cor.
        -Promit! zise bucuroasa fetita. Hei, mi-a venit o idee! Ce ar fi sa facem o petrecere cu ceai?
        -Suuuuuupeeer!!!!! strigara cu totii.
Si au mers pe covorul multicolor al Mihaelei. Ea puse multe farfurioare(cam inghesuite) si canute de portelan. Toti se asezara si incepura sa palavrageasca.
        -Martinel? Vrei un cubulet de zahar sau doua? zise fetita.
        -Aaaaam, nu te supara, dar vreau trei! :)
        -Ooo, nicio problema!
        -Hmmm...parca lipseste cineva...aaa, da! Mr. Camionescu! spuse Pantera Roz.
        -Prezent la datorie! zise rapid Mr. Camionescu, ascuns sub plapuma.
Cu totii rasera in hohote(nu mi se pare prea haios, dar cam de-astea sunt in desene si de obicei toata lumea rade! :) ). Dupa vreo jumatate de ora, mama(care era in bucatarie)ii zise Mihaelei:
        -Mihaela, este deja ora 10 si jumatate! Trebuie sa te culci!
        -Bine, mami! Acum ma urc in pat!
        -Ok!
Mihaela sopti spre jucarii:
        -Trebuie sa ma culc, vorbim maine, culcati-va si voi!
        -Oooof, bine, dar maine...putem sa facem petrecere in pijamale?
        -Bine! De abia astept! Somn usooor!
        -Somn usor, Mihaela! soptira jucariile.
        Si asa s-a terminat povestea mea: Mihaela are acum 492 de BFF :))) si ziua urmatoare a fost cel mai frumos Craciun si..cea mai frumoasa petrecere in pijamale! :)


Ei, cam asta a fost povestea de azi, sper ca v-a placut! Pe data viitoare! ;)

O poezie scurta, dar...Chiar nu stiu cum sa-i zic! :)

                          Konichiwa, amici intelectuali! :) (am inceput bine, da? :)) )

Deeci, sa va spun cum a inceput totul: In vara anului 2003, vara, o fetita numita Maya se nascu...AAA, PARDON...Inceputul poeziei...:))) Deci, eram la scoala, in pauza cea mare. Am simtit o forta inauntrul meu...Si nu, nu era burrito-ul de dimineata! ;) Asa...si, era de fapt nevoia de a scrie o poezie...M-am dus repede la dulap si mi-am luat o foaie. A inceput distractia...Fara alte prezentari, poeziaaaa:

                                               Cum sa fii prost

Daca vrei sa fii prost,
Niciodata sa nu tii post,
Sa te dai mereu cu capu' de pereti
Si niciodata acest lucru sa nu-l regreti!
Sa mananci mereu doar cotoru' de la mar
Si sa zici ca Mihai Petre ti-e var!
Apa sa o bei...
Doar din stropitoare
Si sa zici mereu o rugaciune
Cand un gandac moare.
Sa te speli pe cap doar cu sos picant
Apoi sa zici in gura mare ca te face mai sarmant.
Sa mananci supa doar cu furculita
Si friptura sa o tai...doar cu lingurita!
Astea sunt doar cateva exemple
De prostie suta la suta (100%)
Si daca ai un vecin care face de-astea...
Fa bine si te muta! :)
Ei, amicii mei, poezia s-a terminat
Si acum, sincer, m-as cam baga in pat!

    
        Sper ca v-a placut scurta mea poezie...Dar revin cu altele mai lungi! Pe data viitoare!!!

                                                  

Poezia animalelor

                                                 Bunaaaa, prietenii mei umani! :)

3.486 De scuze ca nu am mai postat de ceva vreme. Dar m-am intors cu alte postari haioase! Deci, azi voi scrie o poveste-poezie...o povezie! :) O povezie despre...CASATORIA ANIMALELOR!!! PAM PAM PAAAAAAM!!!! :D Sa nu va ganditi ca scriu despre marimea copitei pentru inelul de casatorie(v-am zis ca e casatoria ANIMALELOR) sau slujba de la nunta, chiar daca voi vorbi si de ele...(glumeam, dar cred ca v-ati prins, Einsteinilor!)E, acum, gata cu vorba, hai cu muncaaa!!!!

                                                Casatoria vacii!

 

Odata, era unu'
Care facea ca un super-erou.
Dar nu era altul
Decat un mare bou.
Nu un bou cu masina pe strada,
Ci de-alalaltu', ala din ograda.
Avea ochelari de soare,
Da-i tinea doar pe spinare.
Toti parintii vacilor il iubeau
Ca pe-un...de aur ou,
Dar toate vacile le spuneau:
-Cum sa ma marit c-un bou?!?
-Uite-asa, draga mea,
Cum m-am casatorit si eu cu mama ta!
Vaca-ncepe sa-n-teleaga:
,,Nu mi-e drag, dar ii sunt draga!"
Asa ca se duce repede la bou
Si ii da un bilet scris cu stilou:
,,Boule, sa nu ma mai placi,
Ca de nu, te fac eu sa taci!
Iti dau una in spinare,
De-ti sparg ochelarii de soare!"
Boul se uita mirat
(Ca nu prea vedea...
Avea pe-un ochi un petic de pirat...)
Dar dadu din cap ca a-nteles
Si clipea din gene foarte des!
Vaca, o victorie credea ca a luat
Si fugi apoi la ai sai,
Dar nu le spuse nimic din ce s-a intamplat!.
De atunci, boul cel "smecher"
La nicio vaca nu s-a mai dat,
Dar, aproape de el, era o vacuta tocilara din sat.
Il iubea nespus de tare
Si nu-i pasa ca la scoala a luat o singura nota mare.
Si merse la el, fara nicio chestie...atragatoare:
Avea doar o rochie cu petice murdare.
Pantofi Second Hand...mici cu vreo 4 numere
Si se vedea ca nu mai putea sa-i indure.
Si sa nu mai vorbesc de broccoli din dinti
Care, daca ma-ntelegeti, e un dar de la parinti...
Deci, a batut la usa
Putin cam brutal,
Iar boul ii deschide
Band un pahar cu Santal.
Vaca nu stie ce sa-i spuna,
Dar boul o ia de mana!
Nu trec nici 3 luni bune,
Si boul vacii ii si spune:
-Vaco, pentru ca sunt asa smecher,
Cool si de dorit,
Asa ca vaco, cu tine vreau sa ma marit!
Vaca nu a refuzat
Si pe loc s-au maritat!
Si veneau cu totii
Si eu eram pe drum!
Dar tocmai cand am ajuns
Am zis: ,,Vai!
Nu m-am dat cu parfum!"
Nu ca imi pasa prea mult
Chiar deloc, va spun!
Dar cand am vazut ca toate vacile erau date cu parfum,
Am fugit repede acasa
Si m-am dat cu parfumul de pe masa.
Dar pana m-am intors acolo,
Toti s-au dus chiar dincolo:
La biserica s-au dus
Si nu au plecat pan' la apus!
Si, disperata (nici chiar asa),
Alerg dupa ei, vazand pe drum multi gandacei.
Cand am ajuns acolo...CE SA VEZI???
Preotul...facea un solo... :/ :)))))
Cu chitara electrica...DAR TOCMAI IN BISERICA?!?
Oricum, cand totul s-a terminat,
Am ajuns acasa
Si m-am bagat DIRECT in pat!
Dragii mei, poezia mea s-a terminat.



Ei, sper ca v-a placut aceasta poezie, dar tata si bunica zic ca e o fabula! O fabula-poezie...o fabulezie! :))) Ok, am cam terminat pe-aici, deci, pe data viitoare!!! :*

My family!

                                         Saluuut, oameni familiarizati cu...familia! :)

Voi scrie azi....Stai, stai, nu, adica EU voi scrie, nu VOI veti scrie, dar eu si scriu EU si voi pentru ca EU VOI scrie, adica in sensul de doar eu, nu cu sensul de EU, VOI...doar eu voi scrie...ma rog, si voi, daca va faceti un blog :)).....ORICUUUM, MOMENTAN DOAR EU SCRIU...Deci, o sa scriu azi o poezie despre familia mea, adica voi descrie pe fiecare...Fara alte prezentari, incep sa scriu poeziaaa!!!

                                      The cool family, mai ales ME! :)

           Buna! Va voi prezenta
           Pe rand familia mea:

           Eric, hamsterul din cusca
           E grasut cat o galusca!
           Blana gri, codita mica,
           Mai ca-ti vine sa-i porti pica! :)
           Barak, Rottweilerul prietenos
           Care roade cate-un os
           Nu de om, ci de curcan,
           Dar tot nu face niciun ban! :)
           Spot, cainele lup neobosit
           Care cu toti catelusii e chit,
           Sare-n sus imediat ce te vede
           Sau te "pupa" pe sosete!
           Coco, o papagalita activa,
           Care ar cam vrea nuca din coliva
           Ba se pupa, ba se cearta
           Cu Paco, amicul ei cam "gura sparta"...
           Cu animalutele am terminat
           Si acum ele comod s-au asezat.


           Tati, cel mai tare cetatean
           Tati, cel care se mira
           Cand pe strada nu gaseste nici un ban.
           Mami, cea mai buna mama de pe pamant,
           Care, ca mine, nu s-ar satura de glume nicicand!
           Nuni, bunica mea dragastoasa
           Care-mi mai spune:
           -Jos coatele de pe masa!
           Bibu, unchiul meu cel cool
           Care, de unde pleaca
           Acel loc se transforma in nul! :)
           Buni, cealalta bunica
           Care e foarte dragutica
           Ma rasfata, ma iubeste
           Si...nu ma obliga sa mananc peste...
           Taie, bunicul meu amuzant
           Care ma sperie cu stranutul lui de...ELEFANT...
           Iar la sfarsit, ma pun si pe mine,
           Adica pe Maya,
           Care se pricepe la scris foarte bine!


           Ei, dragi prieteni, poezia s-a terminat
           Asa ca, daca vreti acum
           Puteti sa va duceti in pat! :)



Sper ca v-a placut poezia! Mai ales celor din familie, adica celor cu...dedicatie...Ok, pe data viitoare! :*

Versuri misterioase si ceva in plus...

                                                 Salutaaari, misteriosilor! :)

M-am intors, din cate vedeti...ma rog, cititi...Deci! Inainte sa spun cum a inceput toootul, as vrea sa transmit un mesaj catorva prieteni de-ai mamei mele...Sa va spun cum a inceput si asta:

    Eram la Mega Image cu mama. Deodata, ea imi spune:
    -Stii, unii prieteni de-ai mei ma intreaba daca eu iti scriu postarile pe blog!
Eram derutata...:
    -CEEEEE??!!!? Si tu ce le-ai spus????!!!
    -Ca eu nici nu iti stiu parola de la blog, dar sa si scriu pe el!
Ma mai calmasem...
    -Ooo...bine atunci...
Dar in gandul meu tot ma miram: ,,Bai, cum sa creada cineva ca mama mea scrie pe blogul meu?! Doar se cheama MAYA'S funny thoughts, nu MAMA MEA'S funny thoughts!" :)
Si ne-am continuat cumparaturile...
   
   OK! Deci, mesajul pentru acei prieteni care au spus asa ceva:

Doar eu scriu pe blogul meu, nu altcineva! Sunt Maya in carne si oase!...Ma rog...si in muschi, dinti...ORICUM! Eu, DOAR eu scriu pe acest blog! Credeti-ma!!!! :-/

  Pentru ceilalti care nu au nicio legatura cu asta, sper ca nu v-am plictisit cu cele spuse inainte...Daca DA, scuze!!!

Acum sa incepem adevarata arta:

   Azi voi scrie o poezie misterioasa, care va va tine in suspans...HEY, TU! Suspans, nu suspensie! Am inventat acum despre ce vreau sa scriu! :)... MAYAAA in actiune!!! :) Sper sa va placa, dar daca nu va va placea...Ei...nu va va placea! :) Sa incepem:

                                                            Masina misterioasa...

          Chiar pe strada ,,Inimi tari"

          Cu reguli de condus cam mari,

          Tigari pe jos aruncate,

          Felinare-aprinse toate

          Dar, niste flori inmiresmateee, 

          De le mirosi pe rand pe toate!

          Un sofer vine in graba,

          Zici ca a mancat...otrava!

          Opreste lang-un domn ce face-o criza

          Si-i da incet pe geam o valiza.

          Omul se uita multumit

          La valiza-ceea mare,

          Dar cand nu e atent

          Pica-un strop de sudoare!

         

          Soferul se uita ingrozit

          La valiza-acum udata

          Si o trage inapoi 

          Si o mangaie de-ndata.

          Toti se uita mirati

          La cazul misterios

          Pana cand crizatul

          Spune ,,Te rog frumos!"

          Imediat soferul

          Ii scoate limba aspra,

          Apoi, isi ia talpasita

          Ca o pasare maiastra!

          Toti incep gramada

          Sa-i puna intrebari,

          Pan-apare politistul

          Care mananca jumari

          Intreaba cu gura plina:

          -Cwe swe inthamplha aicwi?

          Nimeni nu raspunde, in afara de un pici:

          -Nenea politist, ela un om lau,

          Cale scotea limba si "malaia" ca un dulau!

          Toti se-nduioseaza

          Cand il aud pe micut

          Iar el atunci rade

          Si tipa...ca un strut!

          

          Poezia mea

          S-a cam terminat!

          Iar acum, dragii mei...

          Eu ma duc in pat! :)

 Asta a fost poezia mea...A fost cam lunga, nu? :) Nu ma mai puteam opri din scris...Dar am tras linia! Sper ca v-a placut! Deci, pe data viitoare! ;)

Reclama care m-a pus pe ganduri

                                           Bunaaaa, prieteni sanatosi!(si fizic si la cap)

   Astazi voi imi cititi blogul...Hmmmm...dar ce, ma descurc eu la scris? Oricum, nu asta ma pune pe ganduri, ci o reclama. Da, o reclama obisnuita, cea pe care o baga cei de la televiziune in cele mai interesante momente ale filmului la care va uitati, si pierdeti asa juma' de film. Deci, sa va povestesc:
   Stateam in pat si ma uitam la TV, cand vad o reclama la pastile de ficat, iti reface ficatu' sau ceva de genu'...Eu nu sunt cu de astea! Asa, si, m-am gandit atunci la o chestie interesanta despre cum ar functiona procesul pastilei:

                                                   Pastila la ficat 

                                        (recunosc, nu e cel mai elegant titlu...)


 Deci, m-am uitat la pastila din reclama si am observat un lucru: pastila avea aceiasi culoare ca ficatul! Asta m-a obligat sa fac o poveste! 
 Deci, m-am gandit ca pastila intai se plimba hai-hui prin corp, mai sus de ficat. Si cand ajunge la "poarta ficatului", acolo e un bodyguard care pazeste intrarea, iar pastila face un siretlic gen: ,,Hey! Uite-l pe Johnny Depp!" sau altceva. Paznicul se lasa pacalit, iar pastila intra in marea incapere: ficatul.  El e ca o casa: multe camere. Pastila ajunge in "camera printesei". Acolo, pastiluta noastra trebuie sa caute in toate rafturile din camera pentru a gasi un fel de scotch si a si-l lipi pe el. Veti vedea mai tarziu de ce face asta! Asa, dupa ce a luat scotchul, se duce la dulaul camerei... Venosu', de la vena...BRRR!!! Pe mine ma apuca frica atunci cand aud cuvantul acesta, ma gandesc la injectii, + ca eu sunt mai sensibila acolo...ma rog! Asa, Venosu'  ii spune:
  -Parola-poezie secreta!
Pastila incepe sa recite:
  - Eu sunt pastiluta fermecata, ajut la ficat, si cand mai are cineva nevoie de mine...ma duc si prin sat!
  -Treci! zice dulaul.
 Pastiluta, cat timp merge spre ficat, se roaga sa nu i se fi uscat partea lipicioasa de pe scotch. Nu dupa mult timp, ea ajunge acolo. Priveste scotchul. Mai e lipicios. Slava cerului! Se pregateste, isi ia avant, si sare repede spre ficat, lipidu-si scotchul de el. Il imbratiseaza taaaaare, pana intra in camera de control.:) Se asaza pe scaun. Trage de maneta, apoi introduce parola pentru monitor. Apasa niste butoane, apoi enter. Se simte un cutremur inauntru. Acel om tusea puternic. Apoi respira usurat, spunand:
  - Am trecut si de asta!
Pastila, multumita de alt succes, se topeste acolo mandra de ce fapta buna a facut.
                             

                                                 SFARSITUL SANATOS!

Ei, asta a fost teoria mea despre cum functioneaza pastilele in corpul nostru. Sper ca v-a placut! Si am scris aceasta postare cu o...ei...cu o neplacere, pentru ca eu detest ficatul(mancarea). Dar poate ma obisnuiesc cu el cand voi fi mai mare. Pe data viitoare, amici!;)

Mica scriitoare s-a intors!

                                              Heeeey, oameni cu suflet colorat!:)

 

 

Din cate se pare, m-am intors! Imi pare rau ca nu am mai postat de ceva vreme, dar, acum sunt aici sanatoasa (si la cap)!;) V-a fost dor de mine, nu?...Nu?!! Ei, e bine oricum!:) Deci, m-am gandit, m-am tot gandit si am ajuns la calea inteleapta (aia cu sclipici, ponei si chestii din astea...ardei copti...E, NU MA INTRERUPE!!!...tu...pe ...pe mine...sa...nuu...ma...intrerupi...pe...mine tu.......O, LAS-O BALTA!!!!:) Asa, deci, mi-a venit inspiratia sa fac o poezie despre...CULOORI!! Nu stiu de unde mi-a venit ideea, dar stiu clar ca e reusita! Ok, here it goes:

                                                     Culorile                                          

                           Intr-o casa-ndepartata,
                           De țipete chiar "alinata"
                           Pe o tabla cam murdara
                           Sapte culori acum se scoala:
                           Rosu, oranj, galben,
                           Verde, albastru, violet!
                           Si-adaugam si-un roz acum
                           Ca sa mearga "la pachet"!
                           Intai, rosul se scoala puternic
                           Desi, chiar un pic nemernic!
                           Apoi, oranjul cel tacut
                           Parca din dovleac crescut!
                           Disperat, galbenul spune:
                           -Aoleu! Am ramas fara alune!!!
                           Toți se uita luuuung la el:
                           -Ce sa-i faci? E mititel!
                           Apoi, vine verdele natur
                           Care merge la Carefour
                           Zilnic, pe la ora două
                           Si cumpara...
                           Cam sase ouă!
                           Ciudat nu vi se pare si vouă?
                           Se scoala acu' si Albastrilă
                           Cu o fața cam...senilă!
                           Sare-n sus si bate palma
                           Si se roaga.......Pentru Karma!!!
                           Violetul cantareț,
                           Bun, destept si iubăreț
                           Se tine de mana cu blânda Rozica
                           Si ea chiar canta...
                           Toata ziulica!!
                           Prin urmare acum, culorile-s pe druuum!!!


           V-a placuuut? Eu cred ca da! Am si eu o rugaminte pentru voi: Cititi poezia cu atentie, apoi, trimiteti un comentariu cu ce culoare v-a placut cel mai mult in poezie! De exemplu, culoarea mea preferata este galben si in realitate si in poezie! Dar asta e doar opinia mea! Voi sigur aveti alte oopinii! Deci, pe data viitoare!
  
                          

O lume necunoscuta...

                                                       Salutaari, curiosilor!

Azi nu o sa scriu un text, nu voi scrie o poezie, ci voi face ceva diferit:
Pai, eram in masina, si deodata mi-a venit ideea sa ma gandesc la niste INTREBARI FARA RASPUNS, apoi m-am gandit la intrebari care ma intereseaza mult, dar nu le stiu, asa ca o sa le scriu pe blog.

                                           -Intrebari fara raspuns-

1. De ce sunt morcovii portocalii?
2. Cum se va sfarsi pamantul: va ingheta totul sau va arde?
3. De ce au vacile uger, nu ca celelalte animale?
4. Daca am fi pe Luna cu un telefon sau un radio, ar merge?
      Explicatie gandita de mine pentru intrebarea nr. 4:
Pai, ar putea sa mearga, datorita satelitilor, sau sa nu mearga din cauza atmosferei de acolo.
5. Care a fost primul om care a invatat intregul alfabet de acum?
6. Care a fost primul nr. de masina aparut in lume?
7. In ce an a murit primul dinozaur?
8. Extraterestrii exista? (Stiu ca asta e o intrebare pe care o auzi des):
9. Litera "y" se pronunta igrec. Sa analizam: I GREC! Adica are vreo legatura cu Grecia??? Pentru ca "i"-ul grec nu seamana cu "y"-ul nostru!
10. De ce tastatura nu tine cont de ordinea alfabetului? Adica in loc de "a, b, c, d..." este "q, w, e,r..."!
11. Daca Superglue lipeste absolut orice, cum de nu lipeste tubul in interior?

 Ei, cam astea au fost intrearile mele care ma...framanta. Dupa mine, acest gen de intrebari iti pune mintea la contributie si te face sa te gandesti la raspunsuri, chiar daca nu le vei gasi niciodata! ;) Deci...pe data viitoare!

Hello, friends!

                                         Buuunaa, amici sprancenati!

Azi o sa scriu un text facut de mine (pe scurt, original) mai demult, care este si o intamplare si are si o lectie importanta. Good luck la citit! (pentru cei care citesc mai greu) ;)

                                             Povestea sprancenelor 

         A fost o data ca niciodata un baiat pe nume David. David avea niste sprancene foarte mari.Cam cat 3 degete la un loc! Asta era unul din cele mai mari defecte ale lui.
         Asa ca intr-o zi, cat timp mama lui baga rufele din cos la spalat, David, cu greu, si-a...smuls sprancenele si...le-a bagat in masina de spalat, gandindu-se ca o sa le faca un pic mai mici. Dupa vreo ora si jumatate, mama a venit sa scoata rufele. Atunci David si-a amintit de sprancene si i-a spus mamei:
         -Mama...aaa...asez eu rufele la uscat!
         Mama, surprinsa, a spus:
         -Wow! Chiar vrei tu sa ma ajuti asa de mult? O, multumesc mult, scumpule! Dar, parca e ceva schimbat la fata ta...nu stiu...oricum, multumesc pentru ajutor!
        Si a plecat fericita in sufragerie. Atunci, David s-a apucat sa arunce peste tot hainele, ca sa isi gaseasca sprancenele. Le-a cautat in tot cosul. Nu erau! "Hhmm..."a spus el,"Unde mi-or fi sprancenele? Dar mai intai sa-mi pun ceva pe cap, sa nu li se observe "lipsa"!" Si s-a dus repede in camera lui si si-a pus o caciula groasa de bumbac (saracul, afara erau 36 de grade!). Apoi s-a dus la masina de spalat, sa verifice daca sprancenele lui sunt acolo. Si... surpriza! Le-a gasit acolo! Doar ca au stat o ora si jumatate in apa, deeci...au intrat la apa! Acum erau atat: ------   ------ ! Astea erau cele doua sprancene ale lui David! El nu putea sa isi creada sprancenelor!;)
         Apoi, a iesit afara ca sa se mai calmeze. Dar nu prea a fost asa: Cat timp se plimba pe strada, 2 pasari zburau vesele pe langa David, care era cu...sprancenele intr-o mana! Si se apropiau din ce in ce mai tare de el, pana cand s-au asezat pe umarul lui, ca sa ia ce credeti voi? ...SPRANCENELE!!! :) Ele voiau sa le ia ca sa isi construiasca cuibul. Cand pasarile au insfacat sprancenele, imediat au zburat la cuibul lor cu puisori. David s-a luat dupa ele pana la cuib, dar era foarte atent la mama lor, ca ea sa nu creada ca vrea sa le faca rau puisorilor. Deci s-a uitat atent. Nu era..."Oh, Slava Cerului!", si-a zis el. S-a urcat in copac si a ajuns la cuib. Ajuns acolo, si-a gasit sprancenele pline de...GAINAT!!! :) Sa nu va para rau pentru el...era ziua lui "norocoasa-sprancenata!" ;) Dar David...ei, tot le-a...luat asa cum erau...(yuck!).
            Apoi s-a dus cu ele cica la un magazin special pentru cresterea sprancenelor! (S-au smecherit!;)) Numai ca acum si le facuse extrem de pletoase si erau lungi cat 4 serpi la un loc!!! Acum defectul lui cel mai mare era ca avea sprancenele foarte mari! Dar, lui nu ii pasa cum arata pe exterior, ii pasa doar cum arata pe interior: bun, inteligent, creativ. Asa ca, de creativ si bun ce era, ce credeti ca a facut? O fabrica pentru sprancene! :)

Morala: Nu conteaza cum arati pe exterior, conteaza cum arati pe interior si cat de bun ti-e sufletul si gandirea. :-)

                                                         -THE SPRANCENOS END-

Sper ca v-au placut textul si morala! Eu, de fapt facusem acest text pentru o revista foarte interesanta. Se numeste: Revista de povestiri. Sa nu credeti ca fac vreo reclama sau ceva de genu' la aceasta revista, doar imi place mie foarte mult si chiar v-o recomand! :) Si, again, interiorul conteaza! (nu va ganditi la organe sau plamani!:) Doar la sufletul vostru curat si bun!)

Odinioara...

                                           Buna ziuaa! (ma rog, depinde cand cititi...)
   

 Astazi o sa scriu o compunere originala, care te face sa te gandesti la minunatii ani de alta data (asta daca nu ati trecut prin criza:-) ), la pomii si florile din gradina bunicii si la pretioasa copilarie!

                                                               Fetita si bunica

       Este primavara. Fluturii colorati parca recitau un minunat cantec, batand din aripi. Florile mandre de pe alei asteapta cu emotii cristalinul cantec al mierlelor vioaie. Bunica Mirunei statea in curte, gandindu-se la anii trecuti.

        Deodata, Miruna iesi din casa si striga:

 -Bunicaaa! O, bunica! zise, cat timp se arunca in bratele dansei.

 -O, scumpa mea Mirunica! Ce ai mai facut tu azi?

 -Pai, am facut un sandwitch, aaa! Daa! Si am facut si o inimioara din... aaa...am uitat cum se cheama...

 -Cumva origami?

 -Daa! Exact! Am facut o inimioara din origami!

 Si isi scoase din gentuta ei roz obiectul din origami.

 -Uite, Buni, l-am facut pentru tine!

 -Vaaai! Ia te uita ce de imbinari de culori! Multumesc mult, scumpa mea!

  Si o saruta pe fruntea ei alba.

             Mai tarziu, fetita o ruga pe bunica sa ii citeasca o poveste. Bunica normal ca a fost de acord, asa ca i-a citit "Scufita rosie":

  -Era o data, de mult...

  -Acum cat timp? o intreruse fata.

  -Ohoo, acum vreo 10 mii de ani, pe cand purta puricele 99 ocale de fier, si se ducea in slava cerului...

  -Da' nu erau grele, bunica?

  -Nuu! Deloc! Ba chiar i se pareau usoare! Asaaa, deci, traia odata o fetita pe nume Scufita rosie, pentru ca bunica ei ii facuse o scufita rosie.

  -Cat de rosie? o intrerupse din nou Miruna.

  -Pai, cam cum e nasul tau cand e frig!

     Fetita paru din ce in ce mai interesata. In timp ce bunica ii spunea povestea, fetita intra in lumea basmelor, viselor si sperantelor. Adormise culcusita in poala bunicii. Cat timp fetita dormea, bunica incerca sa coasa, dar nu putea deoarece Miruna o imbratisa in somn. Bunica era fericita.

     Cand fetita se trezi, bunica o saruta si ii spuse:

  -Mirunica! Ai adormit cat timp iti citeam! Ce ai visat, scumpa mea?

  -Pai, am visat chiar ce mi-ai povestit tu pana acum, Bunica! Numai ca mai apareau si cativa spiridusi si 5 zane prietenoase!

  -Ooo! Bravo! Ce inventiva esti! Acum hai in casa, sa facem impreuna clatite.

  -Clatitee! Super!!! Hai in casa, Bunica!

    Si au intrat impreuna in casa mult iubita.

                 

                                                            Sfarsit!

Sper ca v-a placut povestea mea si sper ca in timp ce o citeati, va gandeati cat de pretioasa este copilaria.:)  Si multe comentarii!!! Pe data viitoare!;)

Pizza, my love!

                                                   Bunaaaa, iubitori de pizza!


Azi o sa scriu o poezie bestiala pe care am vazut-o pe internet, dar am mai schimbat eu versurile pentru ca nu prea aveau rima. Si nici acum nu este perfecta, recunosc!

                                                       Poezie a la pizza

 Esti cumva un om normal
 Si-ti doresti sa fii uimit?
 Vrei sa fii mai special,
 Sa faci ceva mai diferit?
 Atunci e clar ce tre' sa faci
 Ca tu, cel vechi sa nu mai fie,
 Du-te in bucatarie!

 Te pui si faci un blat pufos,
 Rotund, mare si frumos,
 Si-apoi incepi sa pui pe el
 Bunatati de orice fel.
 Apoi pui suc de rosii dulci
 Intinzi si-apesi, sa intre-n blat!
 Va deveni gustos si bun
 Chiar si putin aromat.
 Putin salam si multa sunca,
 Doar nu suntem la regim!
 Putin curaj, putina munca,
 La sfarsit o sa zambim!
 Dar, gata, nu mai fii cioban,
 Ca multa carne nu mai este!
 Fii si tu italian,
 Si pune mozzarella peste.
 La sfarsit punem usor
 Deasupra, 3-4 masline...
 Se pun asa, pentru decor,
 Dar se si mananca bine!
 Acum bagi totul in cuptor
 Si asteptam in jur de-o ora,
 Dar timpul trece repede, usor
 Deci e o fictiune, de unde ora???
 Apoi opreste-l repede, nu sta,
 Ca-ti ia toata munca foc!
 Dar tu tot te poti distra...
 Pentru ca e doar un joc!

Ast-a fost reteta mea
Care sigur te va schimba.
Si, ca sa fie stiuta-n lume,
Va trebui sa-i dam si-un nume:
Deci param pam pam si-un strop de sprite
Te declar with all my might
Infometat for all my above,
Eu iti spun ,,Pizza, my love!".

 Esti cumva un om special
 Si mananci acum o pizza?
 Esti cu totul special...
 Nu ca toti ceilalti:
 Doar cu foita?;)
 Atunci e clar ce tre' sa faci,
 Sa nu ramai doar cititor...
 ADU O PIZZA LA AUTOR!!! :-D(e si randul meu, nu??!)

                                          -Sfarsitul "pizzaros"!-

 Sper ca v-a placut! :) Pe data viitoare!
 P.S: Astept comentarii, intrebari si glumitze!!!

M-am intors!

                                            Saluuuuut, pamanteni!

 

 Astazi o sa descriu cum arata un extraterestru in my mind! Destul de haios, cred.

Deci, daca este fata:
Tot corpul este siclam spre portocaliu, este cheala:), are pe spate niste alune (nu alunite, chiar alune-fructe!:-D), are un ochi in frunte si o pereche de ochelari atarnati de nasul lor strivit, dar fin ca o coaja de ou. Dintii sunt albi imaculati! Gura lor este...ei...cam...stricata! Adica este pusa pe verticala! Ciudat, nu?:-) Ok, acum sa vorbim despre corpul lor: intai, bratele sunt zbarcite...Foaaarte zbarcite! Pana la piept, corpul este foarte slab, dar apoi, K-BOOOM! UN PEPENE VERDE IN BURTA! Atat de mare este burta! Ok, ca sa nu va speriati mai mult, trecem la picioare: picioarele lor sunt subtirele si firave (ma intreb cum pot sa tina ditamai burtoiu'!), deci, prin urmare, dintii sunt cea mai frumoasa parte a intregului corp!:-)

Daca este baiat:
Tot corpul este verde spre albastru (albastrui), are par de obicei roz, carliontat, pana la umeri sau mai jos. Spatele este catifelat, dar miroase ca un canal infundat:)! Are trei ochi:  unul in frunte, altul pe varful nasului care este ca un ardei capia, iar ultimul, unde credeti ca e? CHIAR PE UN DINTE! Apropo, dintii sunt oribili! Galbeni ca un mar golden! Gura lor este parca data cu ruj, dar are o forma normala. Corpul: bratele sunt destul de ok, insa parul roz la subrat....ewwwww! Intreg corpul este grasut. Iar acum...tumtumtuuum (trompeta) picioarele! Picioarele sunt gratioase si elastice (elastice nu in sensul ca se intind, ci chiar poarta elastice la degete ca pe niste inele!) Aici, cea mai frumoasa parte este gura!:-D

Sper ca v-a placut descrierea extraterestrilor pe varianta mea! Si astept cu mare drag comentarii! ;-)

Aventura iernii

                                                      

Azi o sa va scriu un text facut de mine la un concurs. Este mai scurt, dar nu conteaza lungimea, ci continutul! Deci, sa incepem!:-)

                                                        Aventura iernii

       A trecut mult timp, dar, pana la urma, iarna a venit din nou pe la noi, aducand cu ea darurile ei: copacii acoperiti de neaua cristalina, mirosul dulcilor cozonaci cu nuca, spiritul sarbatorilor care este in case si colindele minunate cantate de copii si adolescenti veseli.

Stateam afara pe o gramada de zapada plictisita, asteptand ca ceva oricat de marunt sa se intample. Si deodata, in pamant, se forma o bolta de cristal! Curioasa, am intrat in ea. Nu dupa mult timp, unde credeti ca am ajuns?! Intr-o camera de gheata foarte spatioasa, iar pe toti peretii erau fel de fel de turturi: mari, mici, turtiti, ascutiti...s.a.m.d. Cat timp ma uitam eu pe acolo, in camera aparu Craiasa Zapezii in persoana! Eu, speriata, am intrebat-o:

             -Ci-ci-cine esti tu?
             -Sunt eu, Craiasa Zapezii! Tu ce cauti in imparatia mea?! A spus ea, oarecum manioasa.
             -Pai...Doamna...Craiasa...Eu sunt Maya, o fetita prietenoasa, jucausa si aventuroasa, am spus eu.
             -Ahaa! Deci tu esti acea fetita care mereu sare deasupra imparatiei mele si canta pana la 9 seara?!
              -Da...Eu sunt acea fetita...Si imi pare rau ca v-am deranjat.
              -Stii ce?-a spus ea - Hai sa uitam de tot si sa bem cate o ceasca de ceai.
              -O,sigur! Va multumesc pentru invitatie.

 Ne-am asezat la o masuta de rubine si ne-am baut ceaiul, stiind ca nu vom uita niciodata acea zi.

                                          -SFARSIT-

Buna, tuturor!

                                            Buna, petrecaretilor!;-)

Ok, pentru prima postare pe blog, o sa scriu despre mine:
Trandafirii sunt rosii,
Margaretele divine...
Abia astept sa trec peste tine!

     Glumeam! :-) Deci, sunt haioasa (ati observat mai devreme), aventuroasa, prietenoasa, foarte creativa, cantareata si buna desenatoare. Imi place sa desenez orice imi trece prin cap, sa cant, sa ma joc cu animalele (iubesc animalele si si ele ma iubesc pe mine)! Am 7 animale: un hamster, doi papagali si patru catei! Sunt multe animale pentru o fetita, nu? O, si stiu sa imi fac prieteni!:) Culoarea mea preferata este galben, mancarurile mele  preferate sunt pizza si mamaliguta cu branza si smantana si animalele mele preferate sunt:...O, PE CINE PACALESC? IUBESC ORICE ANIMAL DE PE LUME!!!! Cand o sa fiu mare, o sa am 2 meserii:Actrita si scriitoare!:-) Stiu ca nu seamana una cu alta, dar, ei, asta e!;-) Cine a zis ca viata e usoara?? Oricum, sa trecem inapoi la mine! Sunt in clasa a 3-a c (am 9 ani), iubesc scoala, dar nu si temele! Materiile mele preferate sunt muzica si romana, dar nu-mi place DELOC matematica! Nici nu sunt prea buna la mate!
     Ei, nu o sa mai scriu prea mult de acum pe postarea asta, ca sa nu va plictisesc! Dar, hai sa mai scriu putin! Ora de engleza este prea usoara pentru APROAPE toti colegii, iar ora de mate este foarte grea! Dar, ma descurc totusi si putin la matematica...:-D! Ok, acum, cred ca am vorbit despre toate lucrurile mai "importante"...Deci, eu cu prima postare am terminat,
                      Asa ca, dragi prieteni,eu v-am pupat!;-)