miercuri, 3 aprilie 2013

Odinioara...

                                           Buna ziuaa! (ma rog, depinde cand cititi...)
   

 Astazi o sa scriu o compunere originala, care te face sa te gandesti la minunatii ani de alta data (asta daca nu ati trecut prin criza:-) ), la pomii si florile din gradina bunicii si la pretioasa copilarie!

                                                               Fetita si bunica


       Este primavara. Fluturii colorati parca recitau un minunat cantec, batand din aripi. Florile mandre de pe alei asteapta cu emotii cristalinul cantec al mierlelor vioaie. Bunica Mirunei statea in curte, gandindu-se la anii trecuti.
        Deodata, Miruna iesi din casa si striga:
 -Bunicaaa! O, bunica! zise, cat timp se arunca in bratele dansei.
 -O, scumpa mea Mirunica! Ce ai mai facut tu azi?
 -Pai, am facut un sandwitch, aaa! Daa! Si am facut si o inimioara din... aaa...am uitat cum se cheama...
 -Cumva origami?
 -Daa! Exact! Am facut o inimioara din origami!
 Si isi scoase din gentuta ei roz obiectul din origami.
 -Uite, Buni, l-am facut pentru tine!
 -Vaaai! Ia te uita ce de imbinari de culori! Multumesc mult, scumpa mea!
  Si o saruta pe fruntea ei alba.
             Mai tarziu, fetita o ruga pe bunica sa ii citeasca o poveste. Bunica normal ca a fost de acord, asa ca i-a citit "Scufita rosie":
  -Era o data, de mult...
  -Acum cat timp? o intreruse fata.
  -Ohoo, acum vreo 10 mii de ani, pe cand purta puricele 99 ocale de fier, si se ducea in slava cerului...
  -Da' nu erau grele, bunica?
  -Nuu! Deloc! Ba chiar i se pareau usoare! Asaaa, deci, traia odata o fetita pe nume Scufita rosie, pentru ca bunica ei ii facuse o scufita rosie.
  -Cat de rosie? o intrerupse din nou Miruna.
  -Pai, cam cum e nasul tau cand e frig!
     Fetita paru din ce in ce mai interesata. In timp ce bunica ii spunea povestea, fetita intra in lumea basmelor, viselor si sperantelor. Adormise culcusita in poala bunicii. Cat timp fetita dormea, bunica incerca sa coasa, dar nu putea deoarece Miruna o imbratisa in somn. Bunica era fericita.
     Cand fetita se trezi, bunica o saruta si ii spuse:
  -Mirunica! Ai adormit cat timp iti citeam! Ce ai visat, scumpa mea?
  -Pai, am visat chiar ce mi-ai povestit tu pana acum, Bunica! Numai ca mai apareau si cativa spiridusi si 5 zane prietenoase!
  -Ooo! Bravo! Ce inventiva esti! Acum hai in casa, sa facem impreuna clatite.
  -Clatitee! Super!!! Hai in casa, Bunica!
    Si au intrat impreuna in casa mult iubita.
                 

                                                            Sfarsit!


Sper ca v-a placut povestea mea si sper ca in timp ce o citeati, va gandeati cat de pretioasa este copilaria.:)  Si multe comentarii!!! Pe data viitoare!;)

2 comentarii:

  1. Ai scris foarte frumos! Mi-a placut mult! Si ma gandeam ca ai mare dreptate. Este minunata copilaria. Iar momentele ei de fericire, seninatate si candoare, se vor transforma in amintiri, de care ai sa iti aduci aminte cu drag, tot restul vietii tale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult pentru caldurosul comentariu!!! :-)

      Ștergere

Casuta pentru gandurile voastre