Pizza, my love!

                                                   Bunaaaa, iubitori de pizza!


Azi o sa scriu o poezie bestiala pe care am vazut-o pe internet, dar am mai schimbat eu versurile pentru ca nu prea aveau rima. Si nici acum nu este perfecta, recunosc!

                                                       Poezie a la pizza

 Esti cumva un om normal
 Si-ti doresti sa fii uimit?
 Vrei sa fii mai special,
 Sa faci ceva mai diferit?
 Atunci e clar ce tre' sa faci
 Ca tu, cel vechi sa nu mai fie,
 Du-te in bucatarie!

 Te pui si faci un blat pufos,
 Rotund, mare si frumos,
 Si-apoi incepi sa pui pe el
 Bunatati de orice fel.
 Apoi pui suc de rosii dulci
 Intinzi si-apesi, sa intre-n blat!
 Va deveni gustos si bun
 Chiar si putin aromat.
 Putin salam si multa sunca,
 Doar nu suntem la regim!
 Putin curaj, putina munca,
 La sfarsit o sa zambim!
 Dar, gata, nu mai fii cioban,
 Ca multa carne nu mai este!
 Fii si tu italian,
 Si pune mozzarella peste.
 La sfarsit punem usor
 Deasupra, 3-4 masline...
 Se pun asa, pentru decor,
 Dar se si mananca bine!
 Acum bagi totul in cuptor
 Si asteptam in jur de-o ora,
 Dar timpul trece repede, usor
 Deci e o fictiune, de unde ora???
 Apoi opreste-l repede, nu sta,
 Ca-ti ia toata munca foc!
 Dar tu tot te poti distra...
 Pentru ca e doar un joc!

Ast-a fost reteta mea
Care sigur te va schimba.
Si, ca sa fie stiuta-n lume,
Va trebui sa-i dam si-un nume:
Deci param pam pam si-un strop de sprite
Te declar with all my might
Infometat for all my above,
Eu iti spun ,,Pizza, my love!".

 Esti cumva un om special
 Si mananci acum o pizza?
 Esti cu totul special...
 Nu ca toti ceilalti:
 Doar cu foita?;)
 Atunci e clar ce tre' sa faci,
 Sa nu ramai doar cititor...
 ADU O PIZZA LA AUTOR!!! :-D(e si randul meu, nu??!)

                                          -Sfarsitul "pizzaros"!-

 Sper ca v-a placut! :) Pe data viitoare!
 P.S: Astept comentarii, intrebari si glumitze!!!